Blog

Habitatul 4070* este unul din cele 5 habitate prioritare identificate în Directiva 92/43/EEC privind conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, care se regăsesc pe suprafața sitului Natura 2000 RO SCI 0129 Nordul Gorjului de Vest.

Habitatul ocupă 0,05% din suprafața totală a sitului RO SCI 0129 Nordul Gorjului de Vest, respectiv 43,66 ha situate în zona de NV a sitului și se învecinează cu habitatul 5130 – Formațiuni cu tufărișuri de Juniperus  communis  pe pășuni calcaroase (8,73 ha), ambele afectate în mare măsură de defrișări în scopul desfășurării activității de pășunat.

El este localizat în zona Muntelui Oslea, singurul munte din cadrul Munților Vâlcanului care depășește înălțimea de 1900 m. Prin specificul lor aparte, cu culmi netezite acoperite de pajiști pe care drumurile s-au instalat fără multă greutate, pentru a-i străbate, Munții Vâlcanului au favorizat prin accesibilitatea lor o activitate umană diversificată.

Activitatea antropică, favorizată de accesibilitatea munților, a determinat o serie întreagă de modificări ale învelișului vegetal care, nu numai că sunt vizibile, dar au ajuns în anumite locuri la limitele a ceea ce reprezintă degradare. O asemenea stare de lucruri ridică cu necesitate luarea unor măsuri de conservare a mediului și de ocrotire a naturii.

Refacerea habitatului 4070 Tufișuri cu Pinus mugo și Rhododendron hirsutum ( Mugo-Rhododendretum hirsuti )a fost necesară deoarece în această zonă jneapănul este puternic afectat prin reducerea suprafeței habitatului ca urmare a defrișărilor făcute de crescătorii de animale domestice în vederea extinderii pășunilor pentru obținerea de avantaje financiare prin plățile  ce se fac prin intermediul APIA, prin utilizarea pășunilor sau prin utilizarea lui ca lemn de foc de către păstori.

Refacerea habitatului pe cale naturală a fost îngreunată datorită animalelor domestice care pășunează sau străbat zona în trecere spre alte locuri și a pășunatului intens  lucru care a dus la degradarea terenului. În anumite zone au apărut fenomene de tasare și destructurare a solului. Acest fenomen se accentuează odată cu trecerea timpului, fiind necesare unele măsuri pentru stoparea degradării pășunilor.

Turismul haotic și alte activități ale populației locale au efecte negative asupra habitatului prin culegerea lăstarilor tineri pentru uz medicinal și degradarea exemplarelor izolate care se mai găsesc în zonă, prin tăiere sau incendiere.

În locurile din care au dispărut jnepenii solul fie se erodează rapid, fie apar comunități de ierburi perene. Zona muntelui  Oslea este acoperită de pajiști ce se intercalează cu desișuri de jneapăn (uscate sau  în viață, în proporție de circa 2-5%) și zone acoperite de alte plante (buruieni).
Habitatul 4070* este cel mai sensibil habitat din zona forestieră, jneapănul având o regenerare naturală foarte dificilă. Din statisticile Direcției Agricole Gorj și a autorităților locale pe raza cărora se află situat habitatul 4070* a reieșit că efectivele de animale domestice au scăzut semnificativ în ultimii ani fapt ce constituie un avantaj în demararea acțiunii de reconstrucție ecologică a zonei afectate.

Pentru reconstrucția ecologică a zonei afectate se impune luarea unor masuri de introducere pe cale artificială a jneapănului prin folosirea de puieți obținuți în condiții controlate, repicați în recipienți în pepiniere situate in condiții  climatice și altitudinale compatibile cu zona în care urmează a fi efectuate lucrările de împăduriri.

[nggallery id=4]